Cateva
date istorice referitoare la sfarsitul tragic al Lemuriei
Conferinta tinuta de Aurelia Louise Jones,
La data de 29 aprilie, 2002.
Aceste informatii au fost extrase din
invataturile lui Sharula Dux din Telos, care locuieste in prezent la
“suprafata” in New Mexico, din cateva transmisii ale unor Maestri Inaltati,
adunate sub numele The Bridge to Freedom
Dispensation*(*Dispensa pentru
Puntea spreLibertate, culegere de texte primate prin channeling de catre
Geraldine Innocente, in anul 1952. N. Ed (pentru amanunte vezi http://www.meta-religion.com-New_religious_groups/Groups/New_Age/ascended_master_teaching.htm.)) din anii ’50,
precum si din alte date transmise de Adama pentru aceasta prezentare. Epoca
Lemuriana s-a intins din urma cu aproximativ patru milioane cinci sute de mii
de ani. Pana la scufundarea continentului Lemuriei – si, mai tarziu, al
Atlantidei – existau sapte continente principale pe aceasta planeta. Zonele
apartinand giganticului continent al Lemuriei cuprindea portiuni de uscat care
sunt situate in prezent in oceanul Pacific, precum si in Hawai, insulele
Pastelui, insulele Fiji, Australia si Noua Zeelanda. Continentul mai includea
si zone aflate la ora actuala sub apele Oceanului Indian si Madagascar. Coasta
estica a Lemuriei se intindea pana in California si o parte din British
Columbia, din Canada.
Ca rezultat al razboaielor, au avut loc mari distrugeri pe continentele Lemuria
si Antlantida. In urma cu douazeci si cinci de mii de ani, Atlantida si Lemuria
– cele doua mari civilizatii ale vremii – purtau o lupta “ideologica” , si
aveau doua pareri foarte diferite despre directia pe care ar trebui sa o urmeze
alte popoare de pe aceasta planeta. Lemurienii considerau ca celelalte culturi
mai putin evoluate ar trebui lasate in pace pentru a-si continua evolutia in
propriu lor ritm, in conformitate cu propria intelegere si pe caile alese de
ele.
Atlantii credeau ca toate culturile mai putin dezvoltate ar trebui
controlate de cele doua civilizatii mai evoluate. Aceasta disensiune a provocat
o serie de conflagratii termonucleare intre Atlantida si Lemuria. Cand
razboaiele s-au incheiat si praful s-a asezat, nu exista nici un castigator.
Pe durata acestor inclestari armate devastatoare, cei care erau foarte
civilizati au apelat la nivele de comportament extrem de scazute, pana cand, in
final, au inteles inutilitatea unor astfel de actiuni. In cele din urma,
Atlantida si Lemuria au devenit victimele propriilor agresiuni, iar
comunitatile de pe ambele continente au fost slabite de aceste razboaie.
Oamenii, prin intermediul preotilor, au fost apoi informati ca, in mai putin
de cinsprezece mii de anii, continentele
lor vor fi distruse.
In acele vremuri, deoarece oamenii aveau o durata medie de viata de
douazeci-treizeci de mii de ani, au inteles ca multi dintre cei care au
provocat prapadul, vor trai pentru a vedea cu ochii lor aceasta distrugere.
Pe vremea Lemuriei, California facea parte din continentul lemurian.
Atunci cand lemurienii si-au dat seama ca pamantul lor urma sa dispara, au
trimis o cerere catre Shambala-the-Lesser, orasul coordonator al Retelei
Agartha de atunci, pentru a cere permisiunea de a construi o asezare sub
Muntele Shasta, in scopul de a-si pastra cultura si inregistrarile istorice.
Shambala-the-Lesser este locuit de civilizatia hiperboreana care a parasit
suprafata acestei planete, in urma cu mai mult de patruzeci de mii de ani. Hiperboreenii erau la acea vreme insarcinati cu luarea deciziilor referitoare
la Reteaua Agartha, care este formata astazi din aproximativ o suta douazeci de
Orase de Lumina subterane, locuite in mare majoritate de hiperboreeni.
Patru dintre orasele acestei retele sunt locuite de lemurieni si doua de
atlanti.
Pentru a primi permisiunea de a construi un oras si pentru a deveni
parte din Reteaua subterana Agartha, lemurienii au trebuit sa dovedeasca multor
agentii – cum ar fi Confederatia Galactica a Planetelor – ca si-au invatat
lectiile din anii de razboi si de agresiune. De asemenea, au fost nevoiti sa
dovedeasca ca invatase lectia pacii, pentru a fi din nou acceptati ca membri
ai Confederatiei. Cand au primit acordul de a-si construi orasul, a fost clar
ca aceasta zona va supravietui cataclismelor prevestite.
In interiorul Muntelui Shasta exista deja un dom subteran de dimensiuni
mari. Lemurienii si-au construit orasul, numit Telos – aceasta fiind si
denumirea intregii regiuni, inclusiv toata California si o parte insemnata din
sud-vestul Statelor Unite. Telos mai cuprindea si regiunea situata la nord de
Muntele Shasta, de-a lungul coastei de vest, pana la o parte din British Columbia.
Telos inseamna comunicarea cu Spiritul, unitatea cu Spiritul si intelegerea cu Spiritul.
Telos inseamna comunicarea cu Spiritul, unitatea cu Spiritul si intelegerea cu Spiritul.
Atunci cand Telos a fost construit , el era destinat sa cuprinda
aproximativ doua sute de mii de locuitori. Cand continentul a fost distrus,
acest lucru a avut loc putin mai devreme decat fusese anticipat si multi nu au
reusit sa ajunga in Telos la timp. In momentul producerii cataclismului, doar
douazeci si cinci de mii de oameni au ajuns in “interiorul” muntelui si au fost
salvati. Acestia au fost cei care au mai ramas din societatea lemuriana de la
acea vreme. Inregistrarile istorice fusesera deja mutate din Lemuria in Telos
si se construisera cateva temple.
Se
stie ca mult iubita Tara Mama s-a scufundat peste noapte. Continentul a
disparut in ape, atat de linistit, incat cei mai multi nici nu au fost
constienti de ceea ce se intampla. Nu au fost inregistrate conditii meteorologice
deosebite in noaptea aceea.
Conform unei transmisii de la Lord
Himalaya in 1959, prin intermediul Geraldinei Innocenti, (sufletul geaman a lui
El Morya), el a explicat ca multi din acei preoti care au ramas credinciosi
luminii si misiunii lor sacre au ramas la posturi exact ca si comandantii unei
corabii ce se scufunda. Neinfricati pana in ultima clipa, ei au cantat si s-au
rugat, in timp ce dispareau in valuri.
O alta transmisie de la Lord Maha
Chohan, din martie 1957, prin Geraldine Innocenti, in perioada The “Bridge of Freedom” Dispensation, afirma:
“Inainte de scufundarea continentului Lemurian, preotii si preotesele Templelor
au fost avertizati de producerea unor fenomene cataclismice si multe focare ale
Focului Sacru au fost transportate in Telos. Altele au fost duse in alte
regiuni care urmau sa nu fie afectate. Multe dintre aceste Flacari au fost
depozitate pe Antlantida, intr-un anumit loc si pastrate acolo mult timp, prin
ritualuri spirituale zilnice.
Exact inainte ca Lemuria sa se scufunde, unii dintre acesti preoti si
preotese au revenit la casele lor de pe acest continent si s-au oferit voluntari
pentru a se duce in adancuri, odata cu continentul si cu oamenii Lui, oferind
ajutor cu stralucirea lor, consoland si imbarbatand.
Ei si-au oferit sprijinul pentru a contracara teama care insoteste
intotdeauna fenomenele cataclismice.
Prin radiatia emanate de sacrificiul lor, acesti binefacatori plini de
iubire au inconjurat efectiv aurele oamenilor intr-un invelis de pace si au
ajutat la crearea unei eliberari de teama, astfel incat corpurile eterice ale
acestor curenti de viata sa nu fie atat de profund ranite. In acest mod, ei
i-au salvat pe acesti oameni de la a nu mai trebui sa suporte consecinte
tragice mai mari. In viitoarele lor incarnari.”
Lord Himalaya a spus in comunicarile The “Bridge
of Freedom” Dispensation, din 1959: “Multi membri ai clerului s-au adunat
in mici grupuri, in mod strategic in diferite zone, si s-au rugat si au cantat,
in timp ce se scufundau. Melodia pe care o intonau era aceeasi cu ceea ce
astazi se cunoaste drept “Auld Lang Syne” *.
Ideea ce a stat la baza acestei actiuni era ca fiecare experienta dramatica
lasa o trauma si o cicatrice foarte profunda in corpul eteric si in memoria
celulara a oamenilor, lucru care necesita mai multe intrupari pentru a se
vindeca.
Prin actiunea si sacrificiul acelor
preoti – care au ales sa ramana in grupuri si sa cante chiar pana la sfarsit –
o mare parte din teama a fost atenuata si s-a mentinut un anumit nivel de
armonie. In acest fel, ranile si trauma sufletelor disparute au fost mult
diminuate. S-a spus ca acei preoti si preotese, impreuna cu muzicantii, au
cantat si s-au rugat pana in momentul in care valurile si apa le-a ajuns in
dreptul gurii. Atunci au murit si ei.
Totul
s-a petrecut in timpul noptii, sub un cer albastru plin de stele, in timp ce
marea majoritate a oamenilor dormea; mult iubita Tara Mama s-a scufundat sub
valurile Oceanului Pacific. Nici unul dintre preoti nu si-a parasit postul si
nu a dat dovada de teama. Lemuria s-a dus in adancuri, cu demnitate!
In seara aceasta va voi ruga sa cantati iar
acest cantec, ca parte a prezentarii noastre. Oamenii Pamantului l-au compus
din nou prin poporul irlandez, iar ulterior i s-au adaugat niste cuvinte foarte profetice, cum ar fi:
“Daca
vechile cunostinte vor fi uitate!”
Ce credeti ca facem in aceasta seara?
Intr-adevar,
noi suntem acele vechi cunostinte care se intalnesc din nou. Noi, cei de pe
taramul celei de-a treia dimensiune, ne unim in constiinta cu fostii nostri prieteni
si membri de familie din Lemuria, “inca invizibili” vederii noastre actuale –
si speram ca nu pentru mult timp. Prieteni, auziti bine, in inimile voastre,
aceasta noua afirmatie.
Inainte
ca Lemuria sa se scufunde complet, s-a profetit ca, intr-o zi, candva in
viitorul indepartat, multi dintre noi se vor aduna in grupuri si vor canta din
nou acest cantec, cu intelegere clara ca “Victoria Pamantului” este castigata.
Ziua de azi aduce sarbatorirea
acestui mult asteptat moment si implinirea acelei extraordinare profetii. Initiem,
asadar, inceputul mult asteptatei “reuniri”. Va spun aproape cu lacrimi in ochi
ca Adama va transmite urmatorul lucru: multi dintre cei aflati in aceasta
incapere se numarau printre acele suflete curajoase care si-au sacrificat viata
in beneficiul colectivitatii. Sa aplaudam curajul vostru si sa ne bucuram de reintalnirea
noastra, pentru a ne continua misiunea lemuriana mareata de a ajuta omenirea si
planeta, in extraordinara ei inaltare .
In Telos, un aspect al misiunii lor a fost acela de a mentine echilibrul
si energiile de inaltare la un nivel constient pentru planeta, pana in momentul
in care locuitorii de la “suprafata” vor putea ajunge ei insisi la o asemenea
ascensiune spirituala. Acum a sosit momentul ca civilizatiile noastre sa faca
acest lucru impreuna, ca “ O Singura Inima”.
Pamantul
dupa scufundarea celor doua continente
In acelasi timp in care Lemuria se scufunda,
Atlantida a inceput sa se cutremure si sa piarda portiuni din uscat. Acest fenomen a continuat timp de peste doua
sute de ani, pana la etapa finala cand restul continentului s-a scufundat
complet. In cei aproximativ doua mii de ani dupa catastrofele lemuriene si
atlante, planeta inca mai era scuturata de miscari seismice si erupti
vulcanice. Intr-o perioada de numai
doua sute de ani.
Pamantul pierduse doua portiuni mari de uscat, lucru ce a constituit o
modificare importanta a mediului si o trauma care a necesitat cateva mii de ani
pentru ca planeta sa se echilibreze si sa fie din nou propice vietii.
Timp
de multe sute de ani dupa distrugerea ambelor continente, pe Pamant nu s-a mai
vazut lumina zilei, atat de multe resturi fusese aruncate in atmosfera. Clima a
devenit foarte rece, deoarece lumina soarelui nu putea patrunde prin atmosfera
toxica si prin resturi, iar foarte putine plante puteau creste. O mare parte
dintre animale si plante a disparut.
De ce exista astazi atat de putine marturii
referitoare la ramasitele acestor doua mari civilizatii?
Motivul este acela ca orasele de pe planeta
care nu s-au scufundat au fost reduse la ruine, sau au fost sterse de pe fata
Pamantului de cutremure sau valuri uriase care inundau adesea pana la 1.600. de
kilometri in interiorul zonelor de uscat, distrugand marea majoritate a
oraselor si a asezarilor aflate in calea lor. Conditiile de viata ale civilizatiilor
care au supravietuit acestor cataclisme erau atat de aspre, incat oamenii au
devenit foarte speriati, iar calitatea vietii s-a deteriorat rapid.
Pentru
cei care au supravietuit acestor calamitatii, mostenirea lor era foametea,
saracia si boala.
Inaltimea
initiala a oamenilor de pe planeta era de peste trei metri. Hiperboreenii aveau
– si mai au inca – aceasta inaltime si nici unul dintre ei nu traieste in
dimensiunea de la “suprafata”. Pana in momentul in care Lemuria s-a scufundat,
lemurienii scazusera la o inaltime de doi metri – si au aproximativ aceeasi
inaltime si astazi. De atunci, inaltimea oamenilor s-a redus si mai mult pe
planeta. Cei mai multi dintre noi, cei de la suprafata, avem 1,80 metri si
chiar mai putin.
Pe
masura ce civilizatia noastra evolueaza, se va reveni la aceste inaltimi mai
mari ale corpului. Chiar si in prezent, oamenii de la suprafata sunt mult mai
inalti decat erau cu doar numai o suta de ani in urma.
In
aceasta seara, daca doriti sau ne permiteti, Adama si toti cei din Telos care
sunt aici in corpurile lor de lumina (aproape de jumatate de million de
lemurieni) ne vor oferi posibilitatea de a ne vindeca inregistrarile noastre
personale si planetare. Acest lucru va reprezenta un serviciu deosebit adus
planetei si omenirii si, de asemenea, fiecarui individ in parte.
Ziua
cea Noua, Noua Lume, este pe cale de a se naste.
Ne-am
invatat lectiile de Iubire, iar Noua Lemuria, paradisul regasit, este pe cale
de a se manifesta din nou. Telosul, partea din Lemuria care a ramas credincioasa
misiunii Sale sacre si luminii, a fost inaltat in cea de-a patra dimensiune, in
momentul cataclismului. In final, oamenii de acolo au evoluat in constienta
celei de-a cincea dimensiuni si exista complet in aceasta dimensiune
superioara. Iar Telos, iubitul nostru Telos, si toti oamenii extraordinari care
traiesc acolo, reprezinta “Calea noastra de acces” in acest loc minunat.
💕💕💕
Mesaje din Telos - Orasul Luminii celei de-A Cincea Dimensiune
Fundatia Telos World-Wide
Misiune
Suntem o organizație non-profit dedicată extinderii informațiilor și învățăturilor provenite din Telos în pregătirea pentru eventuala apariție a fraţilor și surorilor noastre Lemuriene în lumea noastră, pentru a ne învăța un nou mod de viață luminată.
Scopurile fundatiei sunt următoarele:
- Pentru a promova extinderea misiunii Lemuriene în Canada și în întreaga lume,
- Promovarea scrierilor și lucrarilor celor din Telos
- Pentru a ajuta alte grupuri, în special grupurile internaționale, in vederea asigurarii unei structuri si pentru a promova învățăturile din Telos,
- Construirea unui centru pentru educare și fratie, și
- De a strânge fondurile necesare pentru indeplinirea obiectivele noastre.
Telos World-Wide Foundation, Inc.
Montreal, QC – CANADA
Phone: (001 Intl.) 1-514-940-7746
Web Site: www.telosinfo.org
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu